4 martie 1977: 37 de ani de la cel mai puternic cutremur

cCasata00011

Nu este săptămână, luna, an, situație care să nu -mi amintească de Toma Caragiu.

Fie că mă uit la sketch-uri, fie că privesc cu încântare filmele în care a jucat, Toma este mereu prezent în casele și sufletele noastre. Cel puțin așa îmi place să cred.

Avea acea căldură, acel calm în voce și în prezență care te convingeau că totul va fi bine, totul se va rezolva.

Mereu ne vei lipsi, Toma

4 martie 1977, o zi de vineri. Nimic nu prevestea nenorocirea care urma să aibă loc mai târziu.

În urmă cu 37 de ani, România era zdruncinată de cel mai puternic și devastator cutremur: 32 de blocuri și clădiri mari se prăbușesc și alte 130 sunt grav avariate, cel putin 1.570 de oameni au murit și peste 11.000 de persoane au fost rănite.

Au fost grav afectate numeroase obiective industriale, în special în județele Prahova, Buzău, Ilfov, Dolj, Giurgiu și în municipiul București. Cutremurul a fost resimtit pe o arie foarte larga in Europa de Sud-Est, iar către nord până în nordul Campiei Ruse, inclusiv la Moscova și până la nord de St. Petersburg.

cNestor0001
În acea zi au trecut în neființă -prea devreme-, sub dărîmăturile blocurilor sau loviți de dărîmături:
Toma Caragiu, Alexandru Bocăneț, Doina Badea (împreuna cu soțul și cei doi copii), poeta Veronica Porumbacu, criticul Mihai Petroveanu, poetul A.E. Baconski și soția sa, prozatorul Alexandru Ivasiuc, scriitorul Mihai Gafita, Corneliu M. Popescu, cel mai apreciat traducător al operei eminesciene în limba engleză – a murit la doar 19 ani, poeta Daniela Caurea, Nicolae Vatamanu și Viorica Vizante, actrita Eliza Petrachescu, pianistul și compozitorul Tudor Dumitrescu, lingvistul și istoricul literar Ioan Siadbei, mezzosoprana Mihaela Maracineanu, cântareata Filofteia Lacatusu, scenograful Liviu Popa, fizicianul Florin Ciorascu.

În continuare, relatările lui Ion Besoiu despre evenimentul din 4 martie 1977, într-un articol publicat în revista Luceafărul – 2 aprilie 1977- și preluat în volumul publicat postum <<Toma Caragiu: poeme și alte confesiuni>>, editura Dacia, 1978.
Toma Caragiu  Capul meu RO-ARM
“Ora 4.30.
Bd.Schitu Măgureanu.Teatrul e în picioare, parcă nevătămat.Pe dinafară privit totul pare normal. Răsuflu ușurat.Ocolesc clădirea și pătrund în ea pe la intrarea actorilor.Cîțiva actori și tehnicieni sunt deja aici. Ne strângem în brațe. Electricienii îmi povestesc ce s-a întâmplat la spectacol, ce-au făcut actorii, ce replică se rostea pe scenă.
Intru în sală, sală în care până la acel “21.25” lumea râdea și aplauda. Arată înfiorător. Văd pe jos tocuri de pantofi, table de ciocolată călcate în picioare, un rij de buze, un reflector care protejează, garderobele din hol rupte. Șeful mașinist îmi spune că nu a fost nici o victimă.
Ora 5.00
Cineva îmi spune că Octavian Cotescu cu copilul și Valeria Seciu se odihnesc într-o cabină. Mă duc la ei. Vocea caldă a lui Octav mă liniștește. Îmi povestește cum a fost la Sala studio. Se juca “Interviu”. Nici acolo nu au fost victime.
– Blocul Continental s-a prăbușit, zice el.
Îngheț.Acolo locuiește Toma Caragiu.
– Bine, dar el n-avea spectacol,înseamnă că era…
– Nu era acasă.Mi-a spus cineva,nu-mi amintesc cine, că plecase la casa lui de la țară, la Periș.
Respir, adânc.
Între timp sosesc tot mai mulți oameni. Sînt trași la față și tăcuți.Aflăm că a murit scriitorul Nicolae Ștefănescu. Jucasem într-un fil polițist scris de el. Om minunat. Delicat, sensibil și discret. Am un nod în gât.
Ora 6.10
În hol, băieții noștri înarmați cu lopeți au început să curețe molozul.Stăm în biroul directorului. Are lista angajaților teatrului, cu numerele lor de telefon.Sună la fiecare acasă. Încercăm să vedem cine lipsește.
Ora 7.40
Sosesc primii evacuați : Marius Pepino și Vali Voiculescu, Vasile Florescu. Îi găzduim în două cabine.Lista celor care au răspuns la telefon este tot mai mare.

Ora 8.
Trimitem mașina teatrului cu cîțiva oameni la Nora Gion.Locuiește într-un bloc de lîngă Nestor. E în viață dar stă între dărîmăturile casei și plânge. Rog pe Rodica Tapalagă și pe Irina Petrescu să-i pregătească o cabină și să stea cu ea.

Ora 8.30.
Plec cu Cotescu la Institutul de Teatru. Echipa de studenți aleargă pe scări cu găleți și cazmale.Ne uităm la scara de la etajul 2. Are crăpături mari.Nu pare să reziste. Octav stă pe gânduri apoi strigă :
– Încetați lucrul.Toți băieții să coboare. Curățați ce este în stradă.
Îl las și mă întorc la teatru. Florian Pitiș cu plutonul nostru de gardă patriotică îndepărtează molozul și cărămizile din fața clădirii.

Ora 12.10.
În ușa biroului apare Titus Popovici. Are fața trasă. E neras.
– Ce-i cu Toma Caragiu ?
– Ce să fie ?E bine. E la țară, răspunde cineva.
– Atunci de ce mă întreabă sora lui de el ?De ce n-a apărut până acum ?
Încremenim. Încep întrebările. Cine știe sigur că a plecat acolo ?Cu cine a vorbit ?Cine l-a văzut ultima oară ?
Încercăm să prindem Periș-ul. Minutele se scurg în tăcere.Vine Ion Caramitru. Nici el nu știe nimic. În sfârșit sună telefonul. Riman ridică receptorul.
– Da.Noi. Da. Am cerut Periș-ul.Vă rugăm să controlați dacă Toma Caragiu e acolo. Întrebați vecinii dacă a fost azi-noapte în casă.
O liniște nefirească. Aud ticăitul ceasului de la mînă.Un minut, două.nu-mi dau seama.
-Da. Da. Mulțumesc.
Directorul și-a scos ochelarii și clipește miop. Are fața albă.
– N-a fost acolo.
Înghețăm.E absurd.E groaznic, e nedrept.

Ora 13, ora 14, ora 17, ora 21, ziua II-a, ziua a III-a , ziua a IV-a.
Stau lîngă Generalul Lavric în fața blocului Continental. El e comanandantul lucrărilor de salvare. E noapte, e dimineață, e zi și iarăși noapte.

Acum știm tot. La ce oră a urcat Toma cu Alexandru Bocăneț, la ce oră a coborât să cumpere apă minerală și țigări, la ce oră a vorbit la telefon cu Mariana Calotescu. Nu știm unde-i acum….Mașina lui Bocăneț turtită de dărîmături, e un martor tăcut, înfiorător al prezenței lor acolo.

Facem cu schimbul.Cînd dorm eu o oră vine Riman, pe urmă Caramitru, Pitiș, Rebengiuc, Cioranu, Ogășanu, toți.Obrajii și buzele sunt arse de vînt, nările sunt pline de praf și moloz.
Au venit cascaorii de la Buftea. Copii nebuni ai filmului românesc, cu sufletele cât munții.Toți au lucrat cu Tomiță, toți îl iubesc, toți îl caută, scormonind cu mîinile fiecare crăpătură.

A cîta zi o fi ?
Un soldat TR cu o mască de tifon pe față, cu părul blond, cară targă după targă.Generalul Lavric îmi spune că-i actor la Turda.Acum își face stagiul militar. Mă aproprii de el.E foarte tînăr și emoționat.
– De cînd lucrezi aici ?
– De la început
– Te superi dacă te întreb cum te cheamă ?
– Nu. Manolache.
– Ai dormit ceva ?
– Nu mi-e somn. Vreau să-l găsesc pe maestrul Caragiu.
– Îl iubeai.
– Era idolul meu.
Constat îngrozit că vorbim la timpul trecut.
Orele și zilele s-au comprimat în altele. Speranțele unora au obosit. Jean Constantin privește de ceasuri lungi apartamentul lui Toma care este întreg. Mă întreabă mereu : De ce n-a rămas în casă ? De ce n-a rămas ?

10 martie
Ora 13.10.
Cascadorii Aurel Popescu și Mircea Pascu strigă ceva de sus de pe dărîmături . Buldozerele se opresc. Băieții fac semne. Se lasă liniștea care acum îți sparge urechile. Generalul Lavric urcă. Se uită la ceva.Mă strigă. Un ostaș coboară și aduce o ramă de ochelari turtită. Caramitru bîguie : Ochelarii lui.
Începe să hohotească. Strig la el și pornesc în sus.

Sînt doi . Doi oameni, două vieți, două destine : Bocăneț și Toma Caragiu. Au murit din prima clipă. Casa scărilor s-a prăbușit peste ei undeva la parter. Mai aveau cîțiva metri pînă la ieșire.
Cascadorii îi degajează dintre dărîmături, încet, cu mîinile goale. Îndepărtează fiecare pietricică.
Un om uriaș, un suflet uriaș a fost strivit într-o seară nebună de un bloc oarecare. Absurd, incredibil.”

Surse: jurnalul.ro; historia.ro, muzeuldefotografie.ro

Advertisements

About esente_armanesti

Blog de conștientizare și promovare al evenimentelor culturale organizate de și pentru armâname. Prezentarea tematicii armânești
This entry was posted in adzâ tu istorie and tagged , , , , . Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s