constiinta etnica si nationala a armanilor

Extrasele care urmeaza fac parte din cartea Irinei Nicolau (29 ian 1946- 3 iulie 2002) – Aromânii.Credințe și obiceiuri, editată de Societatea Culturală Aromână, ediția 2001 și reprezintă o parte a notelor doamnei Nicolau. Anul acesta se împlinesc 10 ani de când Irina Nicolau nu mai este printre noi.

Din respect și apreciere față de autoare, scrierea (respectiv aromân, în loc de armân) este cea utilizată de doamna Nicolau, așa cum am făcut și în cazul altor autori prezentați pe esențe armânești.

” Dacă cei care au studiat cultura aromână s-ar fi limitat la a se uita și la a consemna ceea ce văd, imaginea care ar fi rezultat ar fi fost cu mult mai adevarata. Ei au privit-o, au scrutat-o, cu ochii celui care cauta ceva. Iar ceea ce cautau erau asemănările cu dacoromâna. Cercetăto­rii, în cea mai mare parte insideri ai culturii aromâne și etnografi improvizați, deprinseseră sistemul de gândire folcloristic și etnografic pe mostre de cultură dacoromână, de unde au preluat întrebările și modul de a pune problema

Aromânii au însă afinități vizibile cu albanezii , explicabile prin modul asemănător de viețuire, prin spiritul războinic comun și prin cine știe ce instinct care îi face să-și recunoască un substrat comun. Între greci și aromâni, pe de altă parte, au existat întotdeauna legături mai puternice decât între greci și celelalte etnii din Balcani. Și unii și alții erau moștenitorii spirituali ai  Bizanțului, prestigiul latin al aromânilor făcându-i de fapt, singurii parteneri ai grecilor în Peninsulă.  Raporturile dintre aromâni și slavi s-au datorat în mare parte religiei ortodoxe comune, și , în fine, apropierea cu turcii își are rădăcini în vocația nomadă  comună ambelor etnii.

Tinzând spre condiția de numitor comun al Balcaniilor, aromânii s-au asimilat mult în rîndurile celorlalte etnii dar au asimilat puțin. pAfinitățiile sugerate mai sus explică sumar de ce aromânul poate deveni grec, bulgar, sîrb sau albanez fără mare dificultate. A deveni aromân înseamnă a deține plurivalența asupra căreia insistăm atât, condiție pe care puțini o puteau îndeplini.

Meșteșugari și negustori

Nicăieri politropia aromânilor nu se manifestă mai plenar decît în domeniul meșteșugurilor. La concurență cu turcii, grecii, albanezii, bulgarii, sîrbii , evreii și manufacturile  străine  care ocupă din secolul XVIII un loc important în Peninsula Balcanică, aromânii produc obiecte , le fac să circule , intermediază vânzarea lor, toate cu o eficiență deosebită. Aromânii sunt până la sfârșitul secolului  XIX: argintari, armurieri, băcani, birjari, brutari, calangii (cositoresc arama), cărbunari, cuțitati , doctori, fierari, gaitangii, hangii, hotelieri, măcelari, mățari, morari, samaragii, săăunari, tăbăcari, zidari, tîmplari etc.

Aceste meșteșuguri sînt practicate independent sau în paralel cu ocupațiile principale, creșterea animalelor, cărvănăritul , agricultura și într-o mai mică măsură cu vînătoarea.

Poziția socială le este consolidată de ocuparea unor posturi care decurg din vechea lor calitate de armatoli, respectiv arendarea trecătorilor în calitate de perceptori ai turcilor (dervengii) și recrutarea lor în miliția orașelor.

O trăsătură  specifică a comportamentului lor meșteșugăresc este absența unei diviziuni ferme între meșteșuguri, același individ, în funcție de anotimp și rentabilitate , practica una sau alta din meseriile pe care le cunoaște.Pierde într-o direcție, o ia de la început în alta, iar dacă ceea ce știe nu are căutare, este dispus să învețe ceva nou. Această mobilitate pare să fie un imperativ al vieții balcanice unde spiritul oriental se confruntă cu vitalitatea și eficiența unor indivizi care au o priză bună la materie. ”

Sursă foto : http://viatalatara.wordpress.com/asa-cum-i-am-cunoscut/

Advertisements

About esente_armanesti

Blog de conștientizare și promovare al evenimentelor culturale organizate de și pentru armâname. Prezentarea tematicii armânești
This entry was posted in istoria armaneasca and tagged , , , , , , , , , , , , , . Bookmark the permalink.