literatura armânească: nicolae batzaria

Astăzi am avut parte de o mare bucurie, căutând printre cărți și dicționare, file de istorie ale armânilor, pe care fiecare armân sau orice pasionat de istorie -fie el român sau armân- le are în bibliotecă: am dat peste una dintre comorile culturii și limbii armânești, mai exact peste Antologia aromânească a lui Tache Papahagi, ediția din 1922.

La acea vreme, această antologie era una dintre puținele cărți scrise în armânește *cel puțin în familia mea*-cartea poate fi găsită și pe blog, la secțiunea sistisiri  (adică recomandări) și poate fi descărcată-.

Așa că pentru ziua de azi, vom publica aici una dintre anecdotele lui Nicolae Batzaria [textul va fi transcris  pe armânește, așa cum a fost el transcris în Antologie, de către Tache Papahagi -bine, atît cât îmi permite astăzi -după 90 de ani- tastatura].


Câteva informații despre Nicolae Batzaria

Nicolae Batzaria este cel mai fecund scriitor aromîn în genul didactic: numeroasele sale anecdote sînt și astăzi citite cu aceiași plăcere, mai ales că a reușit să le toarne într’o formă perfect adequată gustului poporan.

S-a născut în 1874 la Crușova unde a făcut școala primară.După ce a absolvit liceul romîn din Bitolia, a urmat timp de doi ani cursurile Facultăților de Litere și Drept din București, după care ocupă rînd pe rînd mai multe și diferite funcții: director profesor la Crușova, profesor la gimnaziul din Ianina, profesor la liceul din Bitolia, inspector școlar al vilaetelor Cosova și Salonic, ales ca senator în 1908 în corpurile legiuitoare ale Junilor Turci din Constantinopol, în Decemvre 1912 e numit ministru al Lucrărilor Publice în guvernul turcesc, iar în 1913 fiind delegat al aceluiași guvern, e semnatarul tratatului de pace din Londra  din acest an. În timpul războiului (1916) se retrage în Elveția . Întorcându-se în Romînia, e ales în 1920 ca senator în guvernul generalului Averescu.

A tradus și localisat diferite comedii. A însuflețit și a condus mai multe reviste și ziare aromînești, înființând la Salonic primul ziar aromînesc Deșteptarea. A scris anecdote populare (3 volume) iar actualmente a pășit cu succes în domeniul literaturei culte romînești, creind un nou și important capitol în istoria literaturei romîne.

Așa scria în 1922 Tache Papahagi despre Batzaria. Nicolae Batzaria moare în 1952, în lagărul de la Ghencea. În ce privește activitatea literară, de pe Wikipedia în armânește, mai aflăm despre:

Mai multe detalii despre viața și opera lui Nicolae Batzaria puteți găsi pe blogul Aromânul.

Să trecem dar la una dintre anecdotele publicate în Antologia aromânească, care m-a făcut să râd cu lacrimi.

Nu armănlu, ma curaua

Cripă draclu – cum s’dzîțe-

Ș ună dzuă – mare Ɵamă!-

S’dusi Greclu la Armanlu

Pri’nă țină tra s’lu acl’iamă.

N’iardze omlu și ca oaspe

Tut așteaptă oara s’vină

Ma nu veade țiva s’hiarbă,

S’ciudiseaște țe va s’țină.

Ma livenda nicuchiră

S’duți’n v’ie di frimintă

Ș’cîndu-i oara trî ținare

Ia-ț-u, v’ine cu-ună pită.

Aromănlu strîmbă narea:

– “Țe mîcare, si-u l’ia neclu!

Ună pită mași di veardză,-

Țe trî mine ș’țe trî Greclu!”

 Țațe omlu, -țe se -adară?

Vedz că t’ună xere -arauă

Pînă ș’grindina, bre frate

Va si-u-aștepțî cu harauă.

Bagă s’mîcă, ma di prota

Și-ahît bună nu s’pîrea,

Că urdzîțle -si nu s’veadă-

Tu grumadzu-l’i  si țînea.

Mîcă ș’Greclu ș’cama tr’oară

Bitiseaște, tradze mînă,

Că, de!omlu mindueaște

Ș’trî fumeal’e tra se -armînă.

Noulu oaspe -dă-l’i-u ninte,

Dă-l’i-u – lucrulu’ș’mutreaște

L’i-era foame ș’cumți  s’hibă:

Bună, slabă,-arucuteaște.

Pita fudze, s’hiriseaște

Veade Greclu ș’tuță Greaca:

“S țî se-acață, dzîc nîși dol’i,

Gugoș, Doamne, s’nu ți treacă!”

S’duse, frate, giumitatea,

Cîndu se-avde ‘nă-oară pac!

– “Cripă-Armănlu, strigă Greaca,

Plîscîni ca vurculac!”

– “Nu Armănlu, ma curaua,

Dzîțe omlu ca pre-agalea;

Ș’feațe ghine di se-arupse,

Că ved nîsă țînea calea.”

Ș’dă-l’i-u, mîcă ș’iară ndeasă,

Nu avea seamne ca si s’tragă.

– “Ore oaspe, fațe Greclu,

Va si-u deapin’i pita ntreagă ?

“Nu ti ntreb, ore crîștine,

Ca d’iu ești, dit  țe hoară?

Om cu orixe ahtare

Nu -am vidzută vîrnă oară!”

-“Sîrmîn’iat , ore fărtate,

Ia ș țî spun, că mi ntribași:

La noi easte mare arșine

Di mîcare ma se-alași.”.

– “Sîrmîn’iate, Sîrmîn’iate!

Ma-i așițe cum dzîți tine

Nu te-alas si-u deapin’i singur,

Ai s’mi satur barim ghine.”

S’mîcă Greclu, mîcă Armănlu,

Mași tîpsia ‘ și alăsară,

Iar fumeal’ia ș’nicuchira

Ploci pri pîntică băgară.

 Nu armânlu ma curaua -recitată de Toma Enache (poezia nr.11)

Și, coincidență sau nu, tot astăzi via grupurilor armânilor de pe facebook, am dat peste o poezie de a lui Nicolae Batzaria, recitată de inegalabilul Toma Caragiu.

Toma Caragiu-Fure nu t arshini

Totodată, vă mai recomandăm și blogul -deși abandonat, încă are o mare valoare – Căntitsi shi poezii *puizii* armâneshti

Advertisements

About esente_armanesti

Blog de conștientizare și promovare al evenimentelor culturale organizate de și pentru armâname. Prezentarea tematicii armânești
This entry was posted in literatura armânească and tagged , , , , , , , , , , , , , , , , . Bookmark the permalink.